viernes, 13 de enero de 2023

Angela Marinescu (Arad, Rumania, 1941)

 

INTENTO VOLVER MI CARA DEL REVÉS

 

intento pisarme a mí misma
intento ser alimento para los tontos
intento dejar de aprender
mejor estar colgada de un palo
como la víctima más criminal
de Vlad Țepeș el de la napia grande
intento ya no estar sola
metérmelo en la cabeza
intento dejar de ser mala, pero soy el mismísimo diablo
en una piel de terciopelo
intento recorrer libremente el antiguo camino del amor
(mi verso más sospechoso
está rígido de pie vestido con un esmoquin negro)
intento dejar de ser vulgar
aunque me cuesta mucho
intento ser pequeña
aunque tengo aún más miedo
intento disfrutar la vida sin mover un dedo
ya no puedo ser sincera. lo que he escrito ya no me satisface.
soy brutal y masculina, ahora, en mi comportamiento
cuando, vestida con piedras compactas,
me prendo fuego desde el paladar.
 
 
 
_________________
trad. del rumano de Corina Oproae en "La poesía del siglo XX en Rumania", Visor, Madrid, 2022. 
 
 
 

INCERC SA-MI MANANC VERSURILI

 
încerc să‑mi întorc fața pe dos
încerc să mă calc în picioare
încerc să fiu hrană pentru proști
încerc să nu mai învăț
mai bine stau suspendată‑ntr‑un băț
ca victima cea mai infractoare
a lui Vlad Țepeș cel cu nasu mare
încerc să nu mai fiu singură
să‑mi bag asta în cap
încerc să nu mai fiu rea dar sunt dracul gol
într‑o piele de catifea
încerc să calc nestingherită pe drumul vechi al iubirii
(cel mai suspect vers al meu
stă în picioare îmbrăcat în frac negru și tare)
încerc să nu mai fiu vulgară
deși îmi este atât de greu
încerc să fiu mică
deși îmi este și mai frică
încerc să mă bucur de viață fără să mai mișc un degete
nu mai pot să fiu sinceră. ceea ce am scris nu mă mai satisface.
 
 
(Fuente: Jonio González)

 

No hay comentarios:

Publicar un comentario